Blog

Pe drumul ce duce la Şinca Veche, o panoramă minunată se arată ochiului: dealuri verzi, păduri luminoase de fag, creasta stâncoasă a Făgăraşului, case pitoreşti, livezi roditoare... un colţ de rai! Cu adevărat se simte răsplătit turistul să treacă prin aceste locuri, să-şi clătească privirea şi să-şi liniştească mintea. Dar de ce ar fi dealul Pleşu atât de special încât să merite numele de „colţişor de rai”?

Cu cât un colţ de natură este mai pur, cu atât mai bine îi evocă omului perfecţiunea şi îl aduce în comuniune cu Dumnezeu. Iar puntea ce leagă profanul cu divinul nu este alta decât rugăciunea. Deşi frumuseţea apropierii de divin aceeaşi este şi în odaie şi sub cerul liber, tradiţia creştină confirmă fiorul sacru resimţit de cei ce se retrag în natură pentru a persevera în rugăciune, cugetare şi curăţie trupească şi sufletească.

Cu bunăvoinţa bunului Dumnezeu, multe lucruri minunate s-au petrecut la Şinca Veche de-a lungul anilor. O panoramă extraordinară îl întâmpină pe călător când porneşte spre bisericile rupestre, vatra monoliţilor, sau situl dacic, şi un singur drum îi e călăuză. Un peisaj salbatic, dar ocrotitor, culmi cu iarbă verde şi crudă, munţi stâncoşi şi neguri în depărtări formează fundalul pe care se înalţă Schitul Sfântul Nectarie de la Şinca Veche.

Mănăstirea din grotă a fost mereu principalul punct de atracţie pentru străinii ce treceau pe la Şinca Veche. Locul este cunoscut drept purtător de mituri şi subiect de legende, pe care mulţi oameni şi-ar dori să le desluşească şi să le afle tainele. Dar, acest vechi centru al ortodoxiei are o semnificaţie mult mai profundă pentru oamenii Ţării Făgăraşului.