Manastirea noua - Schitul Sfantul Nectarie

Înființarea schitului de la Șinca Veche, din zona Bisericilor rupestre, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului“, a fost aprobată de către Mitropolia Ardealului în ședința permanenței Consiliului eparhial din 10 aprilie 2006. 

Schitul este cunoscut astăzi ca Schitul „Sfântul Nectarie“, pentru că paraclisul de aici, are o părticică din moaștele Sfântului Nectarie. Oamenii dau slavă lui Dumnezeu că S-a milostivit de ei și le-a trimis întru ajutor un Sfânt atât de iubit și de mult căutat. 

Paraclisul „Sfântul Nectarie“ a fost sfințit în 19 decembrie 2006 de IPs. dr. Laurențiu Streza, mitropolitul Ardealului dimpreună cu un sobor de preoți și mulți pelerini credincioși. La început schitul a funcționat cu obște de călugări, dar din rânduiala lui Dumnezeu, acum schitul funcționează cu obște de măicuțe. 

Construcția este făcută din lemn și are în componența sa: Paraclisul „Sfântul Nectarie“, cinci chilii, o cancelarie, două băi, bucătărie, trapeză, holuri, pivniță, centrală termică, prispă și-n exterior o magazie de lemne. Paraclisul a fost înzestrat cu toate cele necesare slujirii: de la masă de altar și strane, de la cădelniță și veșminte preoțești, de la icoane până la sfinte moaște, inclusiv o părticică din moaștele Sfântului Nectarie de la Eghina, tămăduitorul și de minuni făcătorul, moaște care au ajuns aici din voia Sfântului și din rânduiala lui Dumnezeu și cărora li s-au adăugat și alte sfinte moaște. Partea de chilii este și ea dotată cu toate cele trebuincioase. La momentul dării în folosință, toate câte erau necesare viețuirii și slujirii în condițiile civilizației actuale s-au regăsit aici, n-a lipsit nimic, de la lingură până la calculator și autovehicul.

Așezarea Schitului s-a făcut într-un loc virgin pe care pășteau oile și căprioarele, pe care râmau porcii mistreți și alergau iepurii și vulpile, într-o margine de pădure, sub coama unui deal, pe tipia de la Șinca Veche, de unde peste vârfurile pinilor se văd Munții Făgărașului și se pot admira minunate asfințituri de soare. Acum, oamenii venind aici zic: „Ce loc drept și verde au găsit pentru mănăstire!“ Acum așa este locul: drept că a fost îndreptat și verde că s-a cărat pe el iarbă, petic cu petic, deosebit de frumos prin multă osteneală și migală făcută cu dragoste, făcută ca pentru Dumnezeu.