- Home
- Blog
Blog
-
12.03.2012
-
08.03.2012
-
05.03.2012
-
04.03.2012
-
01.03.2012
-
26.02.2012
-
22.02.2012
-
19.02.2012
-
16.02.2012
-
12.02.2012
-
Manastirea noua - Schitul Sfantul Nectarie
Înființarea schitului de la Șinca Veche, din zona Bisericilor rupestre, cu hramul…
-
Bisericile rupestre
Oamenii veneau și vin la Sinca Veche în principal pentru Mănăstirea rupestră din…
-
Proiectul: Asezamantul istoric-ortodox-cultural "Bucuria neasteptata"
Acesta este un proiect: ecologic, smerit, tradițional, unic și unitar, istoric, ortodox …
-
Izvorul tamaduitor
Orice așezare laică sau religioasă se face în preajma unei surse de apă. Aici la…

Bisericile rupestre de la Șinca Veche au fost timp de aproape cinci secole adăpost pentru o mică obște de călugări care au slujit și s-au nevoit întru apărarea credinței ortodoxe. Cele două bisericuțe din grotă nu au fost scobite deodată, dar ambele atestă continuitate de rit ortodox, în locașul de cult. În anexa bisericilor au fost descoperite mici încăperi (camere) care au servit drept locuință călugărilor retrași în colțul acesta de lume.
Cultura românescă a crescut în vatra satului, forma de organizare primordială a comunității noastre, din cele mai vechi timpuri. Satul ardelean reflectă factori precum ocupația, relieful, starea socială și nu în ultimul rând gustul artistic al locuitorilor. Sate ca Șinca Veche oferă o abundență de exemple ale gospodăriei tradiționale, cunoscută drept ”curtea închisă și întărită”.
Sibiul și Brașovul sunt unele dintre cele mai vechi orașe ale Transilvaniei, centre de cultură și importante elemente de civilizație în istoria minorităților, mai ales pentru sași și secui. Între cele două ținuturi, al Sibiului și al Brașovului însă, se întinde Țara Făgărașului sau Țara Oltului, străvechi ținut românesc ce curprinde mari comori turistice și spirituale deopotrivă.
. Rugaciunile sunt scrise de d-na Maria Bagiu Marino si au aparut in volumul "Carte de rugaciuni", carte aparuta cu binecuvantarea parinteluli Teofil Paraianu, in anul 2003. Lansarea cartii a fost in 20 aprilie 2003, in Duminica Floriilor, la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, jud. Fagaras.
Cucerirea Daciei de către romani a reprezentat începutul lungului drum al romanizării. Politica Imperiului Roman era aceea de a subjuga culturile autohtone ale populațiilor cucerite prin implementare structurilor administrative, militare și teritoriale romane. După cucerire, împăratul Traian a ordonat strămutarea populației dacice, precum și ”implantarea” de coloniști în noua provincie.
Multe mistere fabricate sau reale s-au păstrat peste milenii din vremurile dacilor. Istoricii și arheologii au descoperit și cercetat în amănunțime templele de pe vârfuri de munți și coline, sanctuarele închinate lui Zalmoxis precum și credințele dacilor despre nemurirea sufletului. Multe speculații neîntemeiate și-au făcut de asemenea apariția în cultura zilelor noastre.
Mihai Viteazul, ban al Craiovei și Domn al Țării Românești, a fost primul principe român care să înfăptuiască visul de aur național: Unirea Principatelor. Sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea era o perioada tulbure în partea noastră de Europă, cu mari frământări politice și numeroase amenințări la adresa țărișoarelor noastre, din partea coroanei austro-ungare și a Imperiului Otoman.
Multe locuri minunate și binecuvântate are țărișoara noastră, și mult recunoscători se cuvine să fim pentru ele. Ansamblul de la Șinca Veche trezește în sufletul călătorului nostalgii străbune, din alte timpuri... Așezarea ferită, umbra pădurii înconjurătoare, adăpostul peșterii precum și retrasul locaș de cult, Schitul Sf. Nectarie, evocă un sentiment de securitate, de adăpost și de permanență prin comuniune cu natura!
În zorii umanităţii, peşteră a fost forma cea mai comună de adăpost primar, dar şi locaş ritualic deopotrivă. De-a lungul mileniilor, valoarea de habitat s-a pierdut parţial, păstrându-se rolul ritualic mai pregnant. Peştera sau, mai bine zis, grota de la Şinca Veche, ce a adăpostit timp de peste cinci veacuri o mănăstire ortodoxă, reflectă cât se poate de bine dubla valență a adăposturilor subterane.
