Parcul ecologic

Porniţi într-o plimbare pe dealul Pleşu de la bisericile săpate în piatră si urcaţi alene către schitul Sfantului Nectarie. Vă veți bucura de un peisaj deosebit căruia i s-a redat frumusețea dintru începuturi prin taluzare și înierbare.

Au fost plantaţi puieți de copaci, au fost dirijate apele prin poteci, au fost costruite locuri de popas iar de-a lungul aleilor străjuiesc mici împletituri din alun. Poate veți simți şi voi că aici oamenii și natura liturghisesc laolaltă, împărtășindu-se împreună în chip minunat din lumina Luminii cea dătătoare de viață și bucurie.

Vizitând Aşezamântul Şinca Veche vă veți forma o imagine despre cum trăiau călugării de altădată și veți înțelege cum un loc sfințit odată, rămâne sfințit pentru vecie. Locul este astăzi lucrător de suflet, sporitor de credință, îmbucurător de inimi și schimbător de ființă.

Locul îmbie la linişte, meditaţie şi rugăciune. Energia sa puternică descoperă virtuți și înnoieşte sufletul călătorilor. 

Alte articole

  • Parc ecologic in Tara Fagarasului

    Parc ecologic in Tara Fagarasului

    Proiectul Șinca Veche are o amplă dimensiune ecologică care sporește valoarea ansamblului din dealul Pleșu și totodată redă naturalului, înfățișarea sa primordială. O astfel de afirmație poate părea un pic hazardată, totuși, date fiind eforturile de taluzare, înierbare și împădurire, rămâne un fapt de necontestat că zona bisericilor rupestre a renăscut.

  • Sinca Veche, credinta in comuniune cu natura

    Sinca Veche, credinta in comuniune cu natura

    Cu bunăvoinţa bunului Dumnezeu, multe lucruri minunate s-au petrecut la Şinca Veche de-a lungul anilor. O panoramă extraordinară îl întâmpină pe călător când porneşte spre bisericile rupestre, vatra monoliţilor, sau situl dacic, şi un singur drum îi e călăuză. Un peisaj salbatic, dar ocrotitor, culmi cu iarbă verde şi crudă, munţi stâncoşi şi neguri în depărtări formează fundalul pe care se înalţă Schitul Sfântul Nectarie de la Şinca Veche.

  • Vatra Monolitilor

    Vatra Monolitilor

    Mergând agale pe poteca ce urcă lin pe lângă peșteră și pe sub poala pieptului de stâncă, ajungi într-un loc în care sunt aglomerate faţă către faţă, pietre mari cât bordeiul ţărănesc de altădată. Gândul te duce la pietrele care cresc de la sine -  trovanții. Acestea sunt niște forme de relief caracterizate prin acumulări de nisip și prin niște stratificări de gresii...

Galerie de imagini

Feedback