Izvorul tamaduitor

Izvorul

Orice așezare laică sau religioasă se face în preajma unei surse de apă. Aici la Șinca Veche, Dumnezeu a făcut să izvorască apa din stâncă și tot El a lăsat peștera la îndemâna strămoșilor noștri daci și a urmașilor lor, dintre care unii au fost călugări slujitori în locul acesta. Ei au ales această peșteră, în care s-au ascuns din calea prigoanei generalului Buccow pentru că n-au vrut să-și lepede credința ortodoxă, strămoșească și să treacă la cea a prigonitorilor.

 

Acest izvor a fost sfințit de sute și sute de ori, prin slujbele de sfințirea apelor făcute la „Bobotează“ și la „Izvorul Tămăduirii“, de preoții călugări trăitori și slujitori, câtă vreme a fost mănăstire aici.  Este sfințit și astăzi la fel și probabil că în felul acesta a căpătat puteri binefăcătoare. Legenda spune că apele sale sunt tămăduitoare și oamenii vin de aproape, dar vin și de departe să bea din apa aceasta și vin s-o ducă și celor dragi ai lor, aflați în suferință.

 

Același izvor ostoiește și setea pelerinului de astăzi, care vine pentru o rugăciune în Bisericile de sub pământ sau în Schitul cel nou, precum a ostoit și setea viețuitorilor din peștera mânăstire. Astăzi, altă obște monahală, formată din măicuțe, slujesc lui Dumnezeu în locul acesta. 

 

Necesitatea aprovizionării cu apă a noului schit a determinat Fundația Ortodox-Culturală să facă lucrările de captare și reamenajare a izvorului. Firul de apă rămas curgător, stă gata să-i ostoiască setea pelerinului, formează o frumoasă cascadă îmbrățișată de două poteci cu scări din lespezi. Apa curge prin jgheaburi de lemn susurând, ca să ne mângâie auzul și se odihnește în ochiuri băltite în care se reflectă cerul, care ne încântă privirea.

 

Vorbesc oamenii despre energii binefăcătoare în acest loc, despre împlinirea rugăciunilor făcute aici, la Şinca Veche. Puţini se gândesc și la sacrificiile călugărilor care au băut apa din căuşul palmei, au mâncat fructe uscate şi au dormit pe piatra rece şi tare ca să-şi nevoiască trupul şi să-şi subţieze duhul spre a-L vedea pe Dumnezeu. Când ne ostoim setea cu apa acestui izvor să ne gândim şi la aceşti călugări nevoitori şi prin ei să trimitem rugăciunile noastre lui Dumnezeu.

Alte articole

  • Parcul ecologic

    Parcul ecologic

    Porniţi într-o plimbare pe dealul Pleşu de la bisericile săpate în piatră si urcaţi alene către schitul Sfantului Nectarie. Vă veți bucura de un peisaj deosebit căruia i s-a redat frumusețea dintru începuturi prin taluzare și înierbare...

  • Un cadru natural pentru rugaciune

    Un cadru natural pentru rugaciune

    În zgomotul oraşului, cu greu mai găseşte omul modern un loc pentru rugăciune. Un mic colţ de linişte şi un moment de pace te întâmpină în biserici, dar rugăciunea sub mângâierea soarelui şi în bătaia vântului pare să fi dispărut, sau să se fi retras treptat treptat din calea civilizaţei urbane în adâncuri de codri, pe culmi de stâncă sau în adâncurile pământui... aşa ca la Şinca Veche.

  • Sinca Veche, credinta in comuniune cu natura

    Sinca Veche, credinta in comuniune cu natura

    Cu bunăvoinţa bunului Dumnezeu, multe lucruri minunate s-au petrecut la Şinca Veche de-a lungul anilor. O panoramă extraordinară îl întâmpină pe călător când porneşte spre bisericile rupestre, vatra monoliţilor, sau situl dacic, şi un singur drum îi e călăuză. Un peisaj salbatic, dar ocrotitor, culmi cu iarbă verde şi crudă, munţi stâncoşi şi neguri în depărtări formează fundalul pe care se înalţă Schitul Sfântul Nectarie de la Şinca Veche.

Galerie de imagini

Feedback