Blog

Săptămâna Patimilor are o semnificaţie aparte pentru toţi creştinii, este cea mai intensă perioadă de doliu din întregul post al Paştilor. Până sâmbătă noaptea când credincioşii făgărăşeni se vor coborî în grota sfântă de la Şinca Veche să ia lumină, mai trebuie să-şi primenească casele şi mai ales să îndeplinească cele necesare pentru curăţirea sufletului şi pentru marea Înviere.

Folclorul coregrafic românesc cuprinde o varietate covârșitoare de dansuri, care exprimă chiar esența neamului, cu talentul și valențele sale spirituale. Dacă ne raportăm la Țara Făgărașului, se remarcă dansuri specifice zonei, care au crescut din inima comunității românești a Țării Oltului (Crihalma sau fecioreasca fetelor), dar și dansuri românești cu o valență mai largă (hora).

Împreună cu praznicul Crăciunul, sărbătoarea Paștilor este cea mai mare din calendarul creștin ortodox. Paștile sunt Învierea, Speranța, Lumina, Mântuirea. Paștile sunt Iisus Hristos. Pentru românii din Țara Făgărașului, ortodoxia a fost strâns legată de supraviețuirea neamului, iar comunitățile s-au organizat mereu în jurul bisericii, cu dascălul și preotul drept stâlpi și lumini călăuzitoare.

Făgărașul a fost timp de secole marele oraș românesc al Ardealului. Domnii munteni de la Mircea cel Bătrân și Vlad Țepeș până la Mihai Viteazul au purtat cu mândrie numele de domn, duce, stăpân sau herțeg al Țării Amlașului și Făgărașului. Nu doar resursele materiale și omenești, ci și credința românilor ardeleni din Țăra Făgărașului au păstrat integritatea, puterea și frumusețea acestui ținut de la poalele Carpaților.