Blog

Dintotdeauna, originalitatea românului s-a reflectat şi răsfrânt în realizarea celor trebuincioase gospodăriei, întru întâmpinarea nevoilor curente. La baza ocupaţiilor, s-au aflat mereu nevoile primare şi secundare ale individului. Astfel, cu priceperea meşterilor satului se învăţau şi se practicau meşteşugurile necesare traiului cotidian. Multe din avuţiile locale ale mediului rural transilvanean şi românesc, în general, s-au pierdut în zilele noastre datorită predominanţei tehnologiei.

Pe marginea drumului ce duce din satul Şinca Veche la schitul de maici Sf. Nectarie, de pe dealul Pleşu, oamenii spun că s-ar afla ruinele unui vechi castru roman. Există pietre stratificate în forma unei scări, resturi de ziduri, şi o locaţie cu specific de amfiteatru antic, care se aseamănă izbitor cu arenele romane. Presupusa cetate are o acustică deosebit de bună şi o vecinătate cu potenţial militar şi economic excelent, dat fiind că este orientată direct spre aşezarea dacică, deja atestată şi documentată arheologic.

Deşi cu toţii ştim că din punct de vedere istoric, Ardealul s-a alipit la patria mamă, nu la fel stau lucrurile şi din punct de vedere cultural şi istoric. Pentru cultura şi credinţa românilor, Ardealul nu a fost cufundat în somn, ci a trăit în veghe, fie că a fost vorba de apărarea drepturilor naţionale, fie de rezistenţa la prigoana împotriva credinţei ortodoxe.

Pe poteca ce urcă spre mănăstirea rupestră de la Şinca Veche, pelerinul se închină mai întâi la icoana Maicii Domnului de la izvorul „Buna Vestire”. La orice icoană a Feciorei Maria, oricare din noi ne închinăm şi ne rugăm pentru ocrotire, pentru tămăduire, pentru succes, pentru familie, pentru întărirea în credinţă şi pentru descoperirea căii... Multe alte gânduri şi rugi ca acestea le înălţăm la Maica Domnului, cu ferma convingere că va fi mijlocitoare şi grabnic ajutătoare!