Pronaosul (turnul-clopotnita)

"Turnul-clopotniță este constructiv lipit de nartex. Amplasarea în acest fel a turnului - clopotniță s-a făcut din dorința de a respecta un canon, o regulă arhitecturală foarte strictă la bisericile ortodoxe din epocă.

Parterul pronaosului continuat pe lungime cu spațiul dintre cele două biserici și încăperile anexe, formează un coridor lung de 13 m până la ușa dinspre nartexul primei biserici. Acesta este pridvorul femeilor.

Dimensiunile acestuia pe nivelurile vechi de călcare (ale pronaosului) sunt de 5,5 m lungime și de 2,90 m lărgime în porțiunea cea mai erodată. Subliniem că în prezent capătul (latura) nordic al coridorului (respectiv al parterului pronaosului) nu mai formează unghiuri drepte cu pereții de vest și de est, colțul nord-estic fiind în mare măsură prăbușit. Așadar, parterul propriu-zis al pronaosului are lungimea de circa 4,50 m.

Intrarea dinspre sud se făcea printr-o boltă în arc, acum deteriorată, ceea ce însemnează că și tavanul pronaosului a fost conceput în semicilindru.

Deasupra acestui quasi dreptunghi a fost decupată în rocă o clopotniță de forma unui clopot mult alungit. Întreaga degajare parter-turlă are înălțimea de 10,50 m, în „vârf“ fiind tăiată luneta (deschizătura) pentru lumină, cu diametru inițial de 30 cm. Diametru maxim al clopotniței este foarte apropiat de lățimea pronaosului ( 2,75 m). La înălțimea de 8 m diametru este de 1,30m.

De la metru 7,50 pornește către nartex un decupaj „luminator“ care pătrunde în acesta la 2,90 m de la nivelul de călcare. Partea superioară a luminatorului este acum prăbușită (ca și o parte din laterale) și orice încercare de stabilire a punctului inițial de intersectare a acestuia cu tavanul nartexului (acum la 3,50 m interior) este superfluă.

Denumirea de turn-clopotniță este pe deplin îndreptățită, deoarece la altitudinea de 5,50 și 6,50 m se mai păstrează în rocă, circular, câteva scobituri pentru capetele grinzilor susținătoare a instalației pentru clopot. Nivelul respectiv nu putea fi podinit deoarece s-ar fi obturat lumina pronaosului și a naosului. Accesul la clopot se putea face cu scara sau cu ajutorul unei frânghii, după cum sugerează câteva trepte mici tăiate în pereți (deși nu este exclus ca acestea să fi rămas de la schelele pietrarilor).

În peretele vestic al parterului pronaosului a fost săpată o nișă, locul uneia dintre cele mai importante icoane.      

În depunerile din pronaos nu s-a găsit „piciorul de prestol“ despre care vorbește V. Literat." (Raport arheologic semnat la 8 iulie 2005 de Dr. Florea Costea şi Radu Ştefănescu)