Anexa primei biserici

În campania arheologică din 2005 s-a descoperit o încăpere contemporană cu prima biserică. Are formă aproape dreptunghiulară, doar colțurile de vest fiind puțin rotunjite, poate nu din construcție, ci din cauza erodării.

Dimensiunile sunt de 4,25/3,20, înălțimea nemaiputând fi măsurată din cauza prăbușirii complete a bolții. Această cădere s-a produs intempestiv, așa explicându-se existența unor materiale pe baza cărora se poate aprecia momentul de ieșire din uz a camerei.

Este despărțită de o altă cameră de un perete „cruțat“, gros (inegal) de circa 60 cm, perete în care a existat o fereastră, la 60 cm de capătul vestic și la înălțimea de 55-60 cm de la podea. Amănuntul demonstrează că ambele încăperi au funcționat, măcar o vreme, în paralel. Fereastra nu mai poate fi măsurată cu exactitate, dar nu a avut mai mult de 40 cm lățime și 75 cm înălțime.

Peretele sudic este gros de 1,80 m, în el fiind decupate două ferestruici cu lățimea la centru inegală (30 și 40 de cm), ambele în forma literei X. La o ferestruică s-au păstrat și două adâncituri în care se fixa tocul geamului. Lumina pătrundea prin geam manufacturat, după cum demonstrează un ciob mic de „glajă“ descoperit în încăpere împreună cu un fragment dintr-un vas irizat.

Peretele de la intrare (est) a camerei are grosimea de 1,10 m și se păstrează, ca și ceilalți, de altfel, pe o înălțime de aproximativ 1,10 m. În mijlocul lui s-a decupat spațiul pentru ușă, și el în formă de X, ceea ce presupune că acesta avea două foi batante, fiecare lată de circa 40 cm.

Groapa din stânga intrării putea fi și de la un ușor (stâlpi verticali de care se prind canaturile ușii), caz în care încăperea avea o singură ușă, care se deschidea spre interior stânga. Lateral în piatră, se păstrează, perfect scobiturile unui toc sau pentru ușori. În colțul nord-estic, în dreapta intrării, a funcționat o instalație pentru încălzit și pentru prepararea hranei, din ea păstrându-se vatra și un fragment de perete cuptor. Este posibil ca încăperea să fi avut podea de lemn, resturi carbonizate ale acesteia păstrându-se în jumătatea camerei.

În capătul opus intrării, în peretele vestic, la înălțimea de 1,30 m de la podea, se află o nișă lată de 90 cm și înaltă de circa 1 m, arcuită la partea de sus. Lângă ea, în colțul dinspre încăpere se mai văd resturile unei alte firide, și ea în arc de cerc la partea de sus. Pe peretele sudic și pe cel vestic există două trepte cruțate, late de 20-40 cm, probabil folosite ca policioare pentru inventarul de uz cotidian sau ca pat, cea din vest.

Încăperea aceasta era sigur anexa gospodărească a primei biserici (poate și veșmântar), în ea locuind și preparându-și hrana călugării. Poate că în momente deosebite ea a fost folosită și ca un modest „arhondaric“.  (Raport arheologic semnat la 8 iulie 2005 de Dr. Florea Costea şi Radu Ştefănescu)