A doua biserica

A doua biserică și camera călugărilor acesteia se află în spatele primei bisericii și al anexei acesteia.

Nartexul are forma unui patrulater deformat, cu lungimea de 4,20 m, iar lățimea de 3,35 m la intrare, până la luminătorul care vine din turla clopotniței dinstanța fiind de 2,90 m, iar la tâmplă, în centru acesteia, de 3,50 m.

În peretele dinspre prima biserică, la 1,70 m de la tâmplă, se găsește o fereastră ogivală tăiată la 1,20 m de la nivelul de călcare. Între tâmplă și această fereastră, la 1,25 m de la podea se află o nișă lată de 25 cm și adâncă de 40 cm. Deasupra intrării, peretele are o străpungere, care acum este aproape circulară, probabil pentru o grindă longitudinală pe navă.

Intrarea în nartex se face printr-o ușă de lemn cu tocul încrustat în rocă 10 cm pe laterale și sus, respectiv 30 de cm la prag, spațiul funcțional rămânând exact de 1m. Partea de sus a fost în arc moale, acum în bună parte deteriorat. Înălțimea ușii originale a fost de 1,85 m, iar peretele de la intrare are grosimea de 1,15 m.

Nartexul este despărțit de absidă printr-o tâmplă cu peretele gros de 60 cm. Trecerea se făcea prin două uși puțin mai late de 60 cm, despărțite de un stâlp „cruțat“ a cărui „talpă“ se vede și acum, mai înaltă cu 6-7 cm față de prag. Are lungimea de 80 cm și lățimea (grosimea) zidului de 69 cm. Este posibil ca el să se fi subțiat de la bază sau pe măsură ce se înălța, lăsând suficient loc de trecere. În timp stâlpul de piatră putea fi înlocuit cu unul de lemn, mai ales pe motivul că straturile nisipoase nu-i puteau conferi o rezistență deosebită.

În partea superioară, deasupra stâlpului, se află o decupare, care în original a avut forma crucii, din care nu a mai rămas decât tăietura de sus, lată de 20 cm. Aici se fixa capătul consolei care traversa nava longitudinal și se sprijinea în degajarea ușii de la intrare.

Nu avem de-a face cu un iconostas clasic, acesta apărând la bisericile ortodoxe abia în secolul al 16-lea.

Tavanul nartexului este în semicilindru longitudinal, astăzi în bună parte prăbușit. (Raport arheologic semnat la 8 iulie 2005 de Dr. Florea Costea şi Radu Ştefănescu)