Sinca Veche intre manastirile rupestre din Romania

Prin ansamblul bisericilor rupestre săpate în roca nisipoasă a dealului Pleşu, mănăstirea de la Şinca Veche aparţine unei străvechi tradiţii monastice. Dat fiind numărul mare de schituri şi mănăstiri străvechi săpate în stâncă sau direct în pământ, se poate vorbi de un fenomen „rupestru”, în istoria ortodoxiei româneşti.

Începuturile locaşelor de cult rupestre se pierd în negura timpurilor. Astăzi miracole de trăinicie prin credinţă, bisericuţele ancestrale au corespuns dintru început nevoii de retragere în sihăstrie specifice vieţii ascetice. Mai mult, aşezarea în locuri „tăinuite” corespunde şi unei strategii defensive, împotriva profanatorilor sau asupritorilor politici.

Dacă la Şinca Veche, mănăstirea rupestră i-a ocrotit pe monahi, şi nu numai, împotriva prigoanei dezlănţuite de coroana maghiară, în alte locuri din ţară, locaşele din subteran au rămas nevăzute pentru cotropitorii de alte naţii: otomani şi tătari cu precădere.

Este grăitor exemplul mănăstirilor rupestre din Dobrogea, zonă deosebit de expusă invaziilor populaţiilor migratoare venite din stepele Asiei Mici. În apropierea localităţilor Basarabi, Adamclisi şi Limanu, s-au păstrat până astăzi cele mai vechi mănăstiri rupestre din România. La Adamclisi se află peştera unde se presupune că a locuit Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României. Acesta este locul unde s-au slujit primele ritualuri ortodoxe din ţară.

Tot în Dobrogea, la Basarabi, există un impresionant complex rupestru format din şase mănăstiri săpate în peretele calcaros al muntelui. Bisericile sunt mici ca şi cele de la Şinca Veche, şi datează din secolele IX-XI. Impresionantă este multitudinea de picturi şi simboluri creştine din aceste ansambluri.

Bisericilor rupestre de la Şinca Veche nu li se cunoaşte cu exactitate vechimea. Sunt menţionate documentar abia în secolul al XVIII când erau deja în cult, dar istoria lor va fi început cu cel puţin o mie de ani înainte, dacă nu chiar mai devreme. Există similitu

din

Alte ansambluri rupestre remarcabile pentru ortodoxia românească se regăsesc şi în masivul Piatra Craiului, în apropiere de Zărneşti (PeşteraChiliilor). Deşi aşezământul de la Peştera Chiliilor nu se mai află în cult, localnicii încă merg să se roage în grota cu pereţi înnegriţi de fumul lumânărilor. Vecinătatea acestei mănăstiri rupestre cu Şinca Veche, confirmă o trăinicie spirituală seculară, cu practici comune şi istorie colectivă.e de structură între ansamblurile rupestre din Dobrogea, cele de la Şinca Veche sau cele din Munţii Buzăului (loc. Aluniş, Nucu), ceea ce confirmă o unitate de specific cultic ortodox pe întreg teritoriul ţării.

Se cuvine să amintim şi ale colţuri de ţară ce au adăpostit locaşuri de cult în vechime, şi care astăzi impresionează prin ascetism, frumuseţe naturală şi parfum istoric. Lângă Câmpulung Muscel, la Naimeşti se află o bisericuţă săpată în stâncă, ce adăposteşte o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni. Se presupune că aceasta ar fi una dintre cele douăsprezece icoane cioplite de Sfântul Evanghelist Luca, după înfăţişarea Maicii Domnului. Mănăstirea Corbi, săpată în gresie, se remarcă şi ea prin prezenţa unei fresce, care a servit ca inspiraţie pentru pictura Mănăstirii Argeşului.

Pentru cultura românească, bisericile rupestre înseamnă mai mult decât simple manifestări ale ortodoxiei. Ele sunt un fenomen autohton, cu implicaţii profunde în spiritualitatea românească. Valorile de credinţă pe care le păstrează aceste comori subpământene au făurit sufletul românesc, în cele mai pure forme ale sale.

Vizitând un astfel de locaş de cult, le confirmăm tuturor celorlalte valoarea intrinsecă!