Postul Pastilor in Tara Fagarasului

Împreună cu praznicul Crăciunul, sărbătoarea Paștilor este cea mai mare din calendarul creștin ortodox. Paștile sunt Învierea, Speranța, Lumina, Mântuirea. Paștile sunt Iisus Hristos. Pentru românii din Țara Făgărașului, ortodoxia a fost strâns legată de supraviețuirea neamului, iar comunitățile s-au organizat mereu în jurul bisericii, cu dascălul și preotul drept stâlpi și lumini călăuzitoare.

Postul Paștelui se respectă cu sfințenie nu doar în mănăstirile Țării Făgărașului, la Cârțișoara, Sâmbăta de Sus sau Șinca Veche, ci și în casa omului de rând, care pentru 40 de zile pe an ”reface” și încearcă să ”retrăiască” prin smerenie și umil sacrificiu, ultimele zile din viața Domnului Hristos. Mâncărurile tradiționale de post în Țara Făgărașului sunt cam aceleași ca pentru toți românii: fasolea bătută, sarmalele cu ciuperci (mai ales ghebe și hribi), tocana de legume, pilaful etc.

Doar la Buna Vestire și de Florii există dezlegare la pește, fiindcă sunt praznice ale bucuriei. La Buna-Vestire sărbătorim vestea cea de taină adusă de Arhanghelul Gavril Maicii Domnului că va naște Prunc ceresc. Buna-Vestire va fi și hramul bisercii mari, ce se va construi în dealul Pleșu, la Șinca Veche. Pelerinii ce vin la schit cu prilejul acestei mari sărbători a Maicii Domnului, au bucuria de a bea din izvorul sfințit, ”Buna-Vestire”, străjuit de icoana Fecioarei Maria cu Arhanghelul Gavril.

Postul culminează cu Duminica Floriilor, sau Intrarea Domnului în Ierusalim, singura dată când Iisus Hristos a îngăduit să fie aclamat ca un împărat. Începe apoi Săptămâna Patimilor, și cea mai grea a postului. Conform tradiției, femeile trebuie să termine de tors până în Joia Mare sau Joia Neagră. Alte obiceiuri pentru această zi includ vopsitul ouălor și împletirea de cununi pentru fiecare membru al familiei.

Cununile se aruncă peste casă, și după vestejire și cădere se află cine va muri în cursul anului. Românii din Făgăraș mai cred și că nu este bine să dormi în Joia Mare, căci cel ce doarme în această zi va rămâne leneș tot anul. Tot în Joia Mare se cred că morții se întorc la vechile locuințe unde rămân până la sâmbăta dinaintea Rusaliilor. De este o dimineață friguroasă în Joia Mare, se fac focuri în curți să se poată încălzi morții.

Se consideră datorie esențială a Postului ca toți creștinii să se spovedească și să se împărtășească înainte de Paști, iar de au dușmănii să se împace cu potrivincii lor. Casele și curțile se curăță, oamenii își cumpără haine noi pentru a purta la Înviere. Toate preparativele acestea arată primenirea lumii pentru înnoirea ce se săvârșește prin sacrificiul lui Iisus Hristos și prin minunea Învierii.

În Joia Mare, la Șinca Veche și la toate celelalte mănăstiri și biserici din România încetează parastasele, pomenirile și slujbele care au început în prima sâmbătă a Postului Mare. Urmează apoi Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor, zi de doliu a creștinătății și singura vinere de peste an când nu se slujește liturghia. Obiceiul este ca românii să țină post negru în Vinerea Mare. Seara, la slujirea Prohodului Domnului, se trece pe sub masa plină de flori, simbolizând catafalcul Domnului.

Finalul postului Paștelui este sâmbătă spre duminică noaptea, când se aprind luminile peste tot în răsăritul ortodox. În noaptea Învierii, la Șinca Veche oamenii coboară în grotă să ia lumină, iar apoi urcă pe poteci, prin pădure spre schitul Sf. Nectarie pentru slujba de Înviere.

Fie ca Paștele să ne găsească mai buni, mai merituoși și mai conștienți de marea dragoste a Domnului pentru copiii Săi!

Copyright foto: Anca Negoescu/Fundatia Ortodox Culturala "Maica Sfanta-Bucuria Neasteptata"