Traditia olaritului mestesug stramosesc la Sinca Veche

De la minunata ceramică de Cucuteni, tezaur datând de acum 5000 de ani, la frumoasele amfore, chiupuri, oale și ulcioare dacice, și până la tradiționala și deja celebra ceramică de Horezu, poporul român se poate mândri cu străvechiul meșteșug al olăritului în cele mai valoroase forme ale sale. Vasele de lut ars sunt marcă fundamentală pentru orice sit arheologic, fiindcă oferă inestimabile date despre modul de viață în orice așezare și comunitate, străveche sau nouă. 

La Șinca Veche, cercetările arheologice au scos la iveală o așezare dacică unde strămoșii noștri aveau olăritul ca principală ocupație. Pe o suprafață de două sute de metri, în dealul Pleșu s-au descoperit 13 gropi de tip căldare toate conținând fragmente de ceramică, predominant modelată cu mâna. Între celelalte vestigiile s-a recuperart un borcan întregibil, la fel și cești miniaturale ce au putut fi reconstituite. 

Forma de căldare a tuturor cavităților precum și adâncimea lor superficială indică faptul că acestea sunt locuri de unde s-a luat lutul pentru frămăntarea oalelor. Majoritatea vaselor din așezarea dacică de la Șinca Veche sunt lucrate cu mâna, iar cele mai numeroase sunt borcanele de diverse dimensiuni, cu sau fără decor. Cele decorate, cuprind brâuri alveolare sau crestate ori butoni prismatici și ascuțiti. Uneori modelul constă din linii simple, în modele circulare pe vase. 

Mai toate ceștile escavate în dealul Pleșu de arheologi au fost întregibile. Din ceramica modelată la roată cele mai numeroase sunt chiupurile, cănile și fructierele. Pentru toate obiectele lucrate la roată, meșterii olari daci au folosit pastă ceramică fină și foarte fină. Se presupune că dacii de la Șinca Veche aveau relații comerciale cu restul teritoriilor dacice dar și cu lumea greco-romană. Ce altceva ar fi putut tranzacționa dacă nu chiar produsul meșteșugului local, ceramica? 

Monedele romane de argint din timpul lui Tiberiu (14-37 d.Hr.) sau Domitianus (81-96 d.Hr.) găsite în cuprinsul așezării din dealul Pleșu confirmă comerțul cu ținuturi îndepărtate. Situl arheologic de la Șinca Veche, deosebit de valoros prin revelațiile sale, se înscrie într-o mai lungă listă de așezări dacice cercetate, care au făcut să ne parvină minunate obiecte ceramice vechi de 2000 de ani. 

Meșteșugul olăritului cu toate tradițiile sale a continuat după cucerirea romană, și prin toată epocile istorice, fiindcă este una dintre ocupațiile fundamentale ale oricărei comunități sedentare. Ceea ce este însă remarcabil este păstrarea dar și evoluția elementelor decorative, a tehnicilor de prelucrare și ardere a lutului, a îmbunătățirilor aduse cuptorului de olărit de-a lungul secolelor... 

Ceramică tradițională, făurită de meșteri autentici mai găsim astăzi în târguri și expoziții muzeale, în aer liber, de obicei cu prilejul diferitelor sărbători și evenimente culturale. În popor vasele de lut, oale și străchini sunt în continuare folosite în bucătărie pentru preparat mâncarea și servit masa. În bucătăria tradițională, vasul de pământ are reputația că înnobilează gustul bucatelor. 

Fie ca tradiția olăritului să nu se piardă din sufletul și satul românesc!