Urmele culturii romane in asezarile dacice

Cucerirea Daciei de către romani a reprezentat începutul lungului drum al romanizării. Politica Imperiului Roman era aceea de a subjuga culturile autohtone ale populațiilor cucerite prin implementare structurilor administrative, militare și teritoriale romane. După cucerire, împăratul Traian a  ordonat strămutarea populației dacice, precum și ”implantarea” de coloniști în noua provincie. 

Teoriile conform cărora populația dacică a fost anihilată, nu au fundament, iar dovezile arheologice au confirmat continuitatea geto-dacilor în spațiul provinciei romane, Dacia. Începuturile poporului roman se găsesc tocmai în împletirea celor două civilizații, geto-dacice și romană. Dacii au împrumutat o serie de element din creația materială și spirituală romană: 

-        arhitectura cu porticuri specific romană;

-        ceramica romană (vestigii de la Bărboși, Constanța);

-        instrumente medicale (Grădiștea Muncelului și Tilișca);

-        obiecte de podoabă (Poiana și Costești);

-        ritualuri romane, anteorioare anului 46 d.Hr., atestate în centre pontice (Balcic). 

Coloniștii romani nu erau originari din peninsula italică, ci proveneau din variate părți ale imperiului: Dalmaţia, Moesia, Pannonia, Tracia, Italia, Grecia, Asia Mică şi Siria. Coloniștii și veteranii romani erau vorbitori de latină vulgară, iar menirea lor era de a menține liniștea în provincie, dat fiind că dacii se răsculau frecvent, dar și de a romaniza populația. 

În decurs de două secole și jumătate, cât a durat stăpânirea romană în Dacia, până la retragerea aureliană, dacii deja vorbeau o formă de latină adaptată idiomului local. Așezările dacice deja ilustrează influența culturii romane, cu preluări ale elementelor de arhitectură urbană și funerară. Există numeroase inscripții din așezările daco-romane care ilustrează procesul de unificare a celor două civilizații. 

Dacii înrolați în trupele auxiliare au jucat un însemnat rol în procesul de romanizare. Dovada este că înscripțiile descoperite în diverse situri arheologice indică faptul că populația din așezările daco-romane se adaptase noilor condiții sociale, politice și administrative. Obținerea cetățeniei romane era necesară pentru un trai mai bun, pentru accesul la funcții publice sau militare etc. Iată câteva exemple de nume dacice romanizate, descoperite în așezări, cu o continuitate atestată post cucerirea romană: 

Aeliu Ariort, ”dac aflat în fruntea orașului ” Drobeta;

Iulius Dizzace (prenume latin), de la Troesmis;

Daizus Comozoi, tot la Troesmis;

Lucius Iulius Iulianus (cu numele Rundacio adăugat pentru dobândirea cetățeniei), primar, atestat prin monumentul de la Șendreni (Galați) etc. 

Se presupune că așezări dacice precum cea de la Șinca Veche au fost abandonate după cucerirea Daciei. Populația ar fi fost strămutată în alte părți ale provinciei, pentru un mai bun control al autorităților romane. Dăinurea populației dacice a fost însă confirmată de arheologi și istorici pe baza numeroaselor documente și dovezi lingvistice, numismatice și epigrafice, descoperite în străvechi leagăne de civilizație daco-romane.

Surse foto:

Lupul dacic: http://rdcnroman.blogspot.com/2011/10/traditia-spirituala-dacica-si-istoria.html

Lupoaica, Romulus si Remus: http://www.ipedia.ro/pestera-lui-romulus-si-remus-756/