Obstea monahala la Sinca Veche

Bisericile rupestre de la Șinca Veche au fost timp de aproape cinci secole adăpost pentru o mică obște de călugări care au slujit și s-au nevoit întru apărarea credinței ortodoxe. Cele două bisericuțe din grotă nu au fost scobite deodată, dar ambele atestă continuitate de rit ortodox, în locașul de cult. În anexa bisericilor au fost descoperite mici încăperi (camere) care au servit drept locuință călugărilor retrași în colțul acesta de lume. 

Viața călugărilor nevoitori în mănăstirea din grotă nu va fi fost deloc ușoară, iar omului modern, învățat cu ”luxul” tehnologiei îi vine prea des greu să se transpună într-o lume neatinsă de civilizația mecanizată. Dacă astăzi mașinile transportă cele trebuincioase la mănăstire, acum trei sute de ani, oamenii urcau la pas sau cu desagi purtați pe spinările asinilor. 

Arheologii care au cercetat bisericile rupestre și care continuă să lucreze la restaurarea mănăstirii din grotă, au remarcat că locașul de cult a rămas în uz până în momentul când au intervenit surpări în grotă, acum aproximativ două secole. Este foarte posibil ca ”abandonarea” bisericilor din grotă să fi fost una planificată și supravegheată. 

În timpul verii, călugării se prea poate să fi avut și chilii exterioare, în vatra monoliților. Această aglomerare de pietre are o astfel de alcătuire că permite adăpostirea sub acoperișuri de verdeață. Monoliții străjuiesc chiar pe partea opusă mănăstirii din grotă, și sunt o componentă remarcabilă în ansamblul de la Șinca Veche. 

Cu pârâul susurând lângă grotă, cu pădurea adăpost, doar pe poteci sălbatice și ferite se va fi ajuns la mănăstirea rupestră în vechime. Astăzi, accesul este mult mai deschis și mai facil pelerinului. Mica obște din zilele noastre, ce viețuiește întru Domnul la Șinca Veche, se compune din măicuțe, la noul schitul ”Nașterea Maicii Domnului” ce adăpostește moaștele Sfântului Nectarie din Eghina. 

În prezent, prin grija și preocuparea Fundației Ortodox-Culturală ”Maica Sfântă – Bucuria Neașteptată” s-a ridicat o căsuță de lemn, pe lângă schitul ”Nașterea Maicii Domnului”. Construcția în stil atonit servește obștea de maici, cuprinzând un paraclis, 5 chilii, trapeză, 2 băi, bucătărie, pivniță și prispă. Deși lucrată din lemn, și cu o simplitate desăvârșită, căsuța aceasta este un dar pentru monahiile ce se retrag din lume, să-și închine viața Domnului, și să devină mirese ale lui Hristos. 

Din respect, le datorăm sfinților călăgări o rememorare în semn de recunoștință. Să murmurăm fiecare în sine și o rugăciune de mulțumire fiindcă a îngăduit Dumnezeu să se audă din nou chemarea Liturghiei pe dealul Pleșu. Prin mila Celui de Sus, obștea aceasta va spori, și mulți oameni vor afla aici mângâire și binecuvântare în necazuri.