Elemente de cultura autentica, casa si ograda taranului ardelean

Cultura românescă a crescut în vatra satului, forma de organizare primordială a comunității noastre, din cele mai vechi timpuri. Satul ardelean reflectă factori precum ocupația, relieful, starea socială și nu în ultimul rând gustul artistic al locuitorilor. Sate ca Șinca Veche oferă o abundență de exemple ale gospodăriei tradiționale, cunoscută drept ”curtea închisă și întărită”. 

Înainte însă de a privi la casa țăranească așa cum ne-o evocă memoria ancestrală, să nu uităm că bordeiul reprezintă cea mai străveche formă de locuință țărănescă, cu o continuitate milenară de la strămoșii daci. Deși doar puține astfel de locuințe mai există în prezent, multe au fost conservate sau recreate pentru a nu lăsa să se piardă un element de civilizație specific românesc. Puteți admira un astfel de bordei tradițional reconstruit, în ansamblul de la Șinca Veche, chiar la intrarea în mănăstirea rupestră. 

În forma sa primară, locuința supraterană tradițională din Țara Făgărașului era făcută din bârne de stejar lipite cu pământ galben și văruită. Dușumeaua era din pământ bătătorit, iar acoperișul din paie. O astfel de casă cuprindea camera și tinda în care se intra dintr-un pridvor. Vatra și cuptorul de copt pâinea se aflau în tindă. Și tot aici se găseau masa cu scaunele mici. 

Camera de locuit avea mobilier simplu cu lada de zestre pentru haine, laviță, pat, blidar, masă și scaune. De tavanul făcut din grinzi de lemn se agățau leagănul, lampa, precum și obiecte de ceramică: ulcioare și farfurii, frumos pictate cu motive tradiționale. 

Orice gospodărie românească era ocrotită de icoane (de regulă pictate pe lemn sau sticlă), obicei ce s-a păstrat și în zilele noastre. Sunt de asemenea demne de menționat covoarele, ștergarele și cuverturile țesute la război cu motive florale, în culori foarte vii. Ograda țărănească în sine cuprindea bătătura, acareturile și țarcurile animalelor, șopronul din stâlpi de lemn, șura pentru depozitarea nutrețurilor și cuptorul. 

De era asociată cu anumite meșteșuguri specifice, gospodăria țărănească cuprindea și construcții pentru tâmplărie, olărit, prelucrat lemnul, tors lâna, țesături, tăbăcărie și așa mai departe. Cum Țara Făgărașului poartă pecetea vie a transhumanței, ocupația oieritului dicta multe din treburile gospodărești de peste an. 

Toate ale casei erau împrejmuite de garduri de scânduri sau chiar împletituri de nuiele. În zona mănăstirii rupestre de la Șinca Veche s-au folosit tocmai astfel de garduri de nuiele împletite, pentru a păstra parfumul cizilizației românești autentice din acest colț de țară. 

Întregul ansamblu de la Șinca Veche, construit și recreat în jurul bisericilor rupestre, ilustrează preocuparea pentru conservarea autenticului din satul românesc transilvănean. O atenție deosebită se acordă așadar meșteșugurilor sătești care au furnizat baza materială și suflul artistic pentru multe din elementele de la așezământul din dealul Pleșu. Vă invităm să le descoperiți de-a lungul potecilor de la Șinca Veche, la troiță, la izvorul Buna Vestire, în bordeiul tradițional sau la schitul Sf. Nectarie!