Traditii de Sf. Dumitru in Tara Fagarasului

Atât de des se vorbește depre păstrarea tradiților, despre reînvierea lor sau despre profunzimile sufletului țărănesc... Totuși, într-o lume în care urbanul domină și copleșește ruralul prin tehnologie, atracții, complexitate și opulență, dispariția legăturilor interumane tradiționale și a unor obiceiuri este pe cât de supărătoare pe atât de inevitabilă. De sărbători precum Sf. Dumitru (26 octombrie), pentru românii ardeleni, semnificația tradiției pare mai profundă fiindcă în ea s-a ancorat timp de secole esența românismului și noțiunea de neam. Astăzi mulți ardeleni mai păstrează datinile fiindcă așa s-a pomenit din bătrâni, nu pentru că ar cunoaște semnificația sau originea obiceiurilor.

Întrebarea care se ridică cel mai ades este dacă anumite tradiții sunt cu adevărat pierdute sau nu? Mulți călători care se abat prin Țara Făgărașului și aleg liniștea satului, în locul agitației din centrele turistice urbane, descoperă frumuseți autohtone și datini pe care mintea hiper-civilizată nu le-ar fi bănuit măcar.

Un exemplu este cât se poate de sugestiv în acest context dat fiind că suntem la sfârșit de toamnă. Pe 26 octombrie, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sf. Dumitru Izvorâtorul de Mir, numit în calendarul popular românesc Sâmedru. Sf. Dumitru împreună cu Sf. Gheorghe (Sângeroz) împart și hotărnicesc anul pastoral românesc.
Astfel, dacă Sf. Gheorghe înverzește și înfrunzește natura, deschizând vara, Sf. Dumitru poartă cheile cu care încuie vara și deschide iarna. El este cel care trebuie să desfrunzească codrul toamna. Se crede din bătrâni că florile din grădini trebuie rupte până de Sâmedru, iar de rămân pe mai apoi, să fie lăsate în grădini.
În Țara Făgărașului se mai aprind și astăzi focuri de Sf. Dumitru, cu rol de purificare și protecție împotriva necazurilor și tuturor relelor. Patron al păstorilor, și deci cu o deosebită ancorare în credințele românești, Sf. Dumitru ocrotește turmele și păstorii deopotrivă. Un alt rol al focurilor de Sâmedru este tocmai acela de a ține la distanțe haitele de lupi pe timp de vreme rea.

Conform aceluiași obicei, bătrânii trebuie să păstreze un tăciune stins de la foc pe care să îl ducă în grădină. Tot pe 26 octombrie, spre odihna celor adormiți, femeile împart mere și covrigi copiilor, iar celor mari grâu fiert în lapte.

Sf. Dumitru a scuturat pădurea și la Șinca Veche, peste bisericile rupestre, iar credincioșii s-au adunat pentru slujba Liturghiei, la Schitul Sf. Nectarie. Tradiția contopește astfel într-un mod specific neamului nostru datini populare cu obiceiuri creștine care ne par pe cât de firești pe atât de încântătoare.