Tara Fagarasului in epoca migratiilor popoarelor

In perioada migratiei popoarelor, locuitorii Tarii Fagarasului reveneau la vechile vetre sau se retrageau din calea strainilor, in functie de cum tranzitionau neamurile pe aceste meleaguri stravechi. Descoperirile arheologice efectuate la inceputul secolului XX, au scos la iveala doua lingouri de aur, la Feldioara, datând din secolul al IV-lea, si atribuite gotilor.Un imporant tezaur de bronz din Tara Fagarasului, cel de la Hoghiz-Ungra, datând din aceasi perioada a secolului IV, confirma faptul ca pentru epoca migratiilor Valea Oltului si deci Tara Oltului, au reprezentat o importanta cale de tranzitie. La ce va fi servit in acele vremuri tulburi, grota sfânta de la Sinca Veche? Sa fi fost ea adapost pentru locuitorii autohtoni ce incercau sa gaseasca ocrotire din calea migratorilor.

Pericolul reprezentat de popoarele migratoare justifica discontinuitatea de locuire a unor stravechi vetre de civilizatie din Tara Fagarasului. Aceasta discontinuitate pare sa o semnaleze si penuria dovezilor si izvoarelor arheologice dintre secolele IV-X. Totusi, dovada faptului ca populatia proto-româna a dainuit se gaseste in pastrarea vechilor toponime.

Localnicii romanizati au pastrat numele stravechi al Oltului (Alutus), chiar daca cu transformarile fonologice specifice limbii române. Cât despre impactul migratorilor asupra locuitorilor stravechi ai Tarii Fagarasului, exista dovezi ale convietuirii slavo-române prin aparatia unor toponime slave, precum Liza, Ungra, Breaza, Debran etc.

Alani, cumani, pecenegi, s-au asezat de asemenea pe teritoriul Tarii Fagarasului, contopindu-se cu proto-românii si contribuind cu propriile valori etnice la formarea definitiva a poporului român. Nou-venitii au fost asimilati in timp dupa cum o dovedesc specificul predominant latin al limbii române, unitatea lingvistica sau raspândirea unitara a crestinismului de rit ortodox.

Daca manastirea rupestra de la Sinca Veche, are o istorie care se pierde in negura timpului, cu siguranta, calugarii vietuitori in locasul din dealul Plesu, vor fi avut carti in limba slavona, limba ce a fost in uzul cultic timp indelungat. Treptat, introducerea limbii române in biserica, incepând cu secolul al XVI-lea a devenit definitiva.

Prezenta limbii slavone in cultul românesc ortodox se datoreste perioadei migratiilor, a cresterii taratului vlaho-bulgar la sud de Dunare, si a unei noi configuratii politice si etnice in sud-estul Europei, de ambele parti ale Dunarii.

Pe lânga dimensiunea dramatica a distrugerilor provocate in numeroase rânduri de migratori, nu doar in Tara Fagarasului, ci in multe ale locuri, ni se impune recunoasterea faptului ca neamul românesc poarta pecetea etnografica, culturala si spirituala a unui vast numar de populatii...