Sinca Veche, vatra de traditii

În inima Țării Făgărașului, localitatea Șinca Veche cu mănăstirea rupestră din adâncul dealului Pleșu, ilustrează cum nu se poate mai bine dimensiunile culturale și istorice multiple ale unui loc sfințit prin rugăciune și consacrat prin tradiție. Veche vatră românească, Șinca Veche are o istorie de locuire care se pierde în negura timpului.Din punct de vedere arheologic și istoric, acest lucru îl confirmă așezarea dacică din dealul Pleșu, și presupusul castru roman. Totuși, există și o altă diemensiune a locului, care se insinuează din legende, mituri și tradiții orale păstrate în memoria latentă a poporului. Templul Ursitelor de la Șinca Veche s-a transformat la un moment dat, în timp, într-un locaș de cult creștin.

Străvechi tradiții pre-creștine au fost transformate și asimilate în subconștientul popular, iar credința în Domnul Iisus Hristos a primenit sufletul oamenilor aici viețuitori întru slava lui Dumnezeu. Deși nu avem date concrete care să confirme vechimea creștinismului la Șinca Veche, tradiția orală păstrează crâmpeie de informație.

Straturi peste straturi de istorie și tradiție s-au așternut peste locuitorii acestor meleaguri strămoșești. Meșteșugul dacilor olari, ocupațiile asociate transhumanței și permanenta legătură (prin credință) cu un plan superior al existenței, a modelat sufletul șincăienilor într-un așa mod, încât peste generații, vicisitudinile istoriei și puteri politico-militare coverșitoare nu i-au putut îndoi.

Este suficient să amintim dârzenia și statornicia în credința ortodoxă sub asuprirea împărătesei austro-ungare Maria Tereza. În peisajul Țării Făgărașului, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, satul Șinca Veche a încetat să mai existe, căci toți locuitorii (cu o foarte mică excepție) au plecat în bejenie...

Ce ni se păstrează așadar la Șinca Veche? Vizitând ansamblul și minunându-ne de frumusețea locului, se cuvine să deslușim și o părticică din tradiția rămasă vie, protejată în tainițele pământului, care ne-a îngăduit să fim ceea ce suntem astăzi.

Din acest punct de vedere, bisericile rupestre de la Șinca Veche sunt nu doar păstrătoare de tradiție, și vatră de ortodoxie, ci reprezintă un fenomen autentic românesc, cu implicații spirituale dar și istorice, demne de cunoscut și transmis generațiilor viitoare!

Uitându-ne pe firul istorie, ne putem opri cu analiza la orice moment (cunoscut prin prisma cercetărilor) considerat semnificativ: așezarea dacică cu templul ei, cucerirea romană și construirea castrului, romanizarea, pătrunderea și triumful creștinismului, transformarea peșterii din templu păgân în mănăstire ortodoxă, prigoana credinței, secolele de viață monahală... Și totuși lista aceasta nu epuizează nici pe departe adânca însemnătate a fenomenului Șinca Veche!