Simbolurile de la Sinca Veche, autentic si profanare

Simbolistica autentică la Şinca Veche se regăseşte în icoane. Cel mai puternic şi emoţionant simbol al creştinismului este crucea, sfinţită de jertfa lui Iisus Hristos pentru umanitate. O troiţă mare din lemn străjuieşte poteca ce urcă la Şinca Veche, şi trezeşte pioşenia în sufletul vizitatorului. Troiţa a fost închinată sfinţilor călugări ce au vieţuit la Şinca Veche în toate timpurile, şi au sfinţit locul acesta prin dăruirea şi jertfa lor de credinţă.

 

La baza troiţei ce se ridică deasupra izvorului „Buna Vestire” se află o icoană a Maicii Domnului primind „vestea bună” a naşterii lui Hristos de la arhanghelul Gavril. Sub simbolul crucii şi cu ocrotirea Maicii Domnului pătrunde aşadar pelerinul la Şinca Veche. Poteca se bifurcă apoi călăuzind paşii vizitatorului spre mănăstirea din grotă, într-o parte, şi spre vatra monoliţilor şi schitul Sf. Nectarie în cealaltă parte.

 

Mai multe simboluri ne întâmpină în subterană, dar nu te lăsa amăgit, călătorule, fiindcă nu toate sunt specifice locului! Mulţi vor fi trecut prin grotă, şi sub impulsul momentului vor fi încercat să-şi marcheze trecerea în cel mai jignitor mod cu putinţă, gravând ceva pe pereţi. O astfel de semnătură este profanatoare indiferent de natura simbolului.

 

Deşi nu mai există icoane pe pereţi, nişele în care acestea se vor fi aflat în vechime se văd clar la lumina lumânărilor. Într-una din firide, în formă de literă D (cu hasta în jos) a fost gravată steaua lui David, străvechi simbol din Vechiul Testament. Şi deşi acesta este un simbol cu autenticitate şi încărcătură, în alt context, prefigurând merkaba sau carul de foc al lui Dumnezeu, nu este semnificativă pentru o mănăstire creştină, întrucât nu surprinde nimic din esenţa creştinismului.

 

Deşi evreu prin naştere, Iisus a fost Omul universal, mai presus de neam şi religie. Gravată de profanatori în peretele mănăstirii din grotă, steaua lui David nu are relevanţă simbolistică sau reprezentativă pentru aşezământul de la Şinca Veche. Două alte simboluri au fost scrijelite în interior: doi peşti sau poate doi fetuşi care seamănă cu jumătăţile contrare yin-yang.


Cu siguranţă cel care a profanat nişa-firidă pentru icoană avea o viziune personală despre ceea ce presupune spiritualitatea, şi nu a luat în considerarare sacralitatea locului. Pentru a simţi cu adevărat  autenticitate şi revelaţie într-o mănăstire, inima trebuie să tresalte pioasă şi respectoasă pentru că i se dă ocazia să simptă suflul divinului.

 

Simbolistica autentică de la Şinca Veche a crescut dintr-o împletire de elemente precreştine şi ortodoxe, marcând o continuitate spirituală străveche. Presupus templu dacic în vechime, Şinca Veche a devenit leagăn pentru creştinismul timpuriu, şi adăpost pentru credinţă în vremuri de prigoană.

 

Semnificaţiile sunt mai adânci decât suprafaţa pietrei şi decât simbolurile cioplite sau scobite. Mărturie stau vieţile monahilor din vechime, mărturie stă schitul Sfântului Nectarie şi întregul ansamblu refăcut şi dezvoltat de Fundaţia Ortodox-Culturala „Maica Sfântă - Bucuria Neaşteptată”. Cu fiecare acţiune se nasc semnificaţii şi simboluri, fiindcă viaţa e sacră şi naşte şi sacrul, chiar dacă omul adâncit în profan nu mai izbuteşte să-l vadă.

Galerie de imagini

Feedback