Provocarile datarii bisericilor din grota

Datarea bisericilor rupestre de la Şinca Veche a dat naştere multor speculaţii, teorii şi presupuneri. Din punct de vedere documentar, locaşul este menţionat ca fiind în cult, în anul 1761. Nu există niciun dubiu că în secolul al XVIII-lea bisericile funcţionau. Mai mult o scrisoare a pastorului catolic din Făgăraş confirmă faptul că ele au rămas şi după anii prigoanei unite a lui Buccow.

Din punct de vedere arheologic, vestigiile confirmă funcţionarea certă a bisericilor pentru secolele XVII-XVIII. S-au descoperit fragmente ceramice şi o monedă de bronz emisă în anul 1800. Dincolo de atestarea funcţionării în cult ortodox, concluziile arheologilor indică şi începuturile mai vechi ale locaşului, probabil secolele XIII-XIV.

Conform arheologilor Florea Costea şi Radu Ştefănescu care au cercetat bisericile rupestre în anul 2005, se impun atenţiei mai multe aspecte ale datării aşezământului de la Şinca Veche. Astfel, bisericile au fost folosite pentru aproximiativ cinci sute de ani. Totuşi, după aproape o jumătate de mileniu de slujire neîntreruptă, abandonarea bisericilor din grotă se va fi înfăptuit din cauza deteriorării avansate.

Ipoteza includerii mănăstirii din grotă printre cele mai vechi monumente feudale româneşti din Ţara Făgăraşului derivă şi din similitudinile de planimetrie şi compartimentare cu alte locaşuri de cult străvechi. Astfel, mănăstirea rupestră de la Şinca Veche se aseamănă până la identitate cu biserica de la Viştea de Jos (sec. XV).

Există de asemenea indubitabile asemănări stilistice cu bisericuţele de la Basarabi, jud. Constanţa, mai ales în Biserica 2 de la Şinca Veche. La Basarabi, inscripţia cu grafit a confirmat anul 992 ca început al locaşului. Un alt element de arhitectură generală specific unei curent mai larg răspândit în sudul Transilvaniei este includerea turnului-clopotniţă în structura bisericilor. Elementul este definitoriu pentru secolele XI-XIV.

Puse cap la cap toate aceste fragmente de informaţie crează o imagine mai amplă pentru datarea bisericilor de la Şinca Veche. Se suspectează o vechime a tradiţiei credinţei ortodoxe, pe care vestigiile şi prezenţa umană o confirmă pentru dealul Pleşu.

Nu există nicio informaţie privind hramul bisericilor, şi nici nu se poate determina cât de apropiate în timp sunt cele două biserici rupestre din punct de vedere al începuturilor. Fireşte că Biserica 1 a fost scobită prima, căci lumina intră prin ea ca să pătrundă în cea de-a doua structură. Rezultă de aici succesiunea în timp, totuşi, nu se cunosc detaliile scobirii în rocă a celei de-a doua biserici.

Cu siguranţă că cercetări mai amănunţite se vor putea desfăşura pe mai departe, mai ales că sfântul locaş parcurge o perioadă de restaurare şi reabilitare. Prin darul Sfintei Treimi s-au înfăptuit deja multe pentru descurcarea iţelor istoriei la Şinca Veche, iar procesul nu se opreşte aici!