Prima biserica rupestra din dealul Plesu

Complexul rupestru de la Șinca Veche cuprinde două biserici interioare, în grota sfântă. La cea mai nordică biserică, nu se poate ajunge decât prin prima. Deși cercetată arheologică, și atent studiată de istorici, este greu de determinat în timp, momentul când s-a început cioplirea rocii, și transformarea ei în locaș de cult creștinesc. Vechimea acestei prime strucuturi de cult ortodox depășește cu siguranță o jumătate de mileniu. Este cunoscut faptul, că peștera de la Șinca Veche era un templu închinat lui Zalmoxe, în vremurile dacilor. Totuși, după trecerea la creștinism, pustnici retrași în sihăstrie, s-au străduit să cioplească în gresia dealului Pleșu biserici care să corespundă canonului bisericesc ortodox, sfințind un templu păgân și ”înălțând” casă Domnului.

Diferitele elemente de arhitectură ale celei mai vechi biserici rupestre de la Șinca, se ghicesc din prezentul aspect al ansamblului. Astfel, pornind de la denticul din partea de nord, istoricii confirmă cu certitudine că prima biserică rupestră de la Șinca Veche a avut o ușă centrală, împărătească, și alte două laterale (diaconești).

Dat fiind faptul că nu există niciun indicu privitor la fixarea unui cadru în perete, se presupune că biserica nu a avut un iconostas propriu zis. Prima bisericuță avea și mici ferestre laterale, foarte îngustă, prin care va fi pătruns un minimum de lumină, permițând călugărilor să citeasc. Ferestrele se situează pe peretele sudic al navei, adică spre exteriorul bisericii.

Călugării nevoitori în acest colț de lume, trăiau într-o mică anexă a bisericii, iar raportul arheologic din 2005, realizat de Dr. Florea Costea și Radu Ștefănescu confirmă că încăperea aceasta era cu certitudine contemporană cu biserica 1. Elementele care atestă încăperea ca spațiu de locuit sunt:

–                    vatra cu un fragment de cuptor;

–                    resturile carbonizate ale unei podele de lemn;

–                    două trepte săpate în perete cu uz de polițe sau chiar pat pentru cea mai lată.

O structură similară se regăsește și în biserica 2, unde urmele de locuire sunt și mai clare decât în prima, dat fiind că în interiorul bisericii 2 s-a descoperit chiar și hornul încăperii de locuit. A doua biserică a crescut așadar din prima, cel mai probabil ca o necesitate a obștii monahale.

Pelerinul care pătrunde în bisericile rupestre de la Șinca Veche, poate descifra cu dificultate semnele acestea ale slujirii și locuirii, în cadrul umilei obști călugărești. Totuși, le datorăm sfinților călugări, o fărâmă de înțelegere și recunoștință pentru nevoințele lor.

Văzând condițiile pustniciei, să ne smerim fiecare din noi, și să înălțăm rugăciune în inimile noastre, căci pentru astfel de jerfe din sihăstrie, ocrotește Domnul poporul său!