Obiceiuri romanesti din Ardeal pentru Anul Nou

În preajma Anului Nou, românii se pregătesc pentru momentul trecerii, fapt reflectat atât de frumos în sumedenia de obiceiuri și tradiții, credințe și mituri străvechi. Toate acestea sunt elemente ancestrale ce alcătuiesc moștenirea noastră culturală, anonimă, păstrată din bătrâni. Pe când unele din datinile specifice Crăciunului se continuă și dincolo de Anul Nou, cum ar fi colindatul cetelor din satele Țării Făgărașului, altele sunt strict asociate înnoirii anului. Plugușorul este poate cel mai cunoscut și larg răspândit obicei popular, deopotrivă spectaculos și drag sufletelor noastre. Copiii și tinerii adunați în grupuri colindă din casă în casă, recitând, cântând, plesnind din bici și trăgând bugaiul.

Umblatul cu capra ține de la Cărciun până la Anul Nou. Numele obiceiului variază mult, de la o regiune la alta. În Sibiu, Făgăraș sau Brașov, capra se mai numește și borița (de la bour). Un alt nume pentru acest joc, cunoscut în unele părți ale Ardealului și Moldova este ”turca”.

Masca (capra) are o înfățișare foarte pestriță, din cauza panglicilor colorate, iar cel ce o joacă, se rotește, se smucește și se apleacă clămpănind ritmic din fălcile de lemn. Capra este totdeauna însoțită de o ceată zgomotoasă și de nelipsiții lăutari. În partea de sud a țării, Muntenia și Oltenia, capra se mai cheamă ”brezaia”.

Pe lângă pitoreștile obiceiuri de sărbători care ne sunt atât de dragi, foclorul nostru din bătrâni mai păstrează și o sumedenie de ”ritualuri” și superstiții asociate Anului Nou. Astfel, se crede că acum își pot afla tinerii soarta (mai ales fetele nemăritate) sau că unele aluaturi (ca cel frământat în noaptea de Crăciun) au puteri vindecătoare.

În ultima zi a anului mulți oameni se feresc să dea bani, să dea ceva din casă sau chiar să ducă gunoiul, ca să nu cumva să-și piardă norocul pentru anul ce vine. Pacea și voia bună sunt regulă pentru gospodăriile ce se vor armonioase în anul ce vine, căci de se începe cu bună înțelegere, tot de aceasta va avea parte familia pe mai departe.

Cât despre tradițiile religioase asociate Anului Nou, acestea sunt fundamental marcate de sărbătoarea Sf. Vasile cel Mare, precum și de Bobotează și Sf. Ion. În mănăstirea rupestră de la Șinca Veche, călugării din vechime, vor fi slujit Liturghia Sf. Vasile cel Mare la miez de noapte, așa cum o cere ritul ortodox.

Cetele de colindători din satele Făgărașului, urează pe la casele tuturor celor cu numele de Vasile, în prima zi a Anului Nou, continuându-se după același tipic și de Sf. Ion. Sf. Vasile este considerat ocrotitorul săracilor, iar praznicului sau i se asociază, în Ardeal, colindul mielului. Un copil sau o femeie poartă mieluțul prin sat, pe la gospodari, făcând urări celor ce-i întâlnește.

Domnul să ne ocrotească pe toți! La mulți ani!