Mari asceti ai Tarii Fagarasului

Retragerea în pustie pare una dintre regulile de bază ale ascezei. Mulți sfinți cunoscuți sau necunoscuți au vegheat prin rugăciune și post la binele suprem al poporului român din colţuri tainice de lume, neştiuţi şi neaflaţi vreodată. Cel mai adesea pustnicii preferau înălțimile munților și întunecimea codrilor pentru a-și închina viața lui Dumnezeu și a se desăvârși în trup și duh. Poate cel mai cunoscut pustnic al Țării Făgărașului este părintele Arsenie Boca care a viețuit nu doar la mănăstirea Sâmbăta de Sus, ci și în pustia aspră a muntelui, în chilie umilă săpată în piatră. Mica peșteră ce i-a servit de adăpost sfântului abia cuprinde un trup omenesc, cât despre accesul până la ea, nu oricine s-ar încumeta să meargă acolo să se închine.

Sfinții părinți nevoitori la Șinca Veche, călugării care viețuiau în mica obște a mănăstirii rupestre ne-au rămas necunoscuți ca nume, dar ei rămân veșnic pomeniți pentru strădania și sfințenia lor, precum și pentru tăria cu care au păstrat ortodoxia curată și vie în sufletul neamului.

Deși crescuți la sfințenie prin martiriu, nu prin asceză, Sfinții Martiri Brîncoveni sunt aproape de inimile ardelenilor și tuturor românilor. Ei au fost declarați în mod oficial ocrotitori ai Țării Făgărașului. Ctitor al mănăstirii Sâmbăta de Sus, și domn al Țării Românești (1688 - 1714), Constantin Brâncoveanu a preferat moartea sa, a fiilor și ginerelui său, decât să se lepede de credința ortodoxă.

Mulți dintre călugării și preoții care s-au opus calvinizării la jumătatea secolului al XVI-lea au purtat coroana muceniciei și au atins sfințenia în urma unor mari suferinți și prigoane. Rezistența și apărarea ortodoxiei, a fost adesea o luptă purtată chiar împotriva celor de același neam, care datorită intereselor materiale imediate, au preferat compromisul, încercând să-l impună și altora.

Numeroși oameni sfinți au pierit prin martiriu, arși de vii în mănăstirile Țării Făgărașului, incendiate de generalul Bucov, în anii 1760. Unii dintre călugării nevoitori au luat calea pustiei, refugiindu-se în codrii și munți, alții nu și-au aflat scăparea lumească, ci au fost dați morții ca mucenici.

Mica obște monahală din mănăstirea rupestră de la Șinca Veche a scăpat printr-o minune de distrugerea armatei lui Bucov. Astfel, călugării de aici au continuat să insufle curaj, tărie în credință și demnitate unei populații asuprite și greu încercate.

La Duminica Tuturor Sfinților (a doua după Rusalii), creștinii ortodocşi îi sărbătoresc și cinstesc pe toți sfinții din calendar și din sinaxar, precum și pe cei ale căror nume și fapte s-au pierdut în negura timpurilor.

Duminica Tuturor Sfinţilor este un moment general de recunoaştere şi cântare de slavă pentru toţi acei nevoitori care prin viaţa sau moartea lor s-au sfinţit şi au făcut spiritualitatea creştină mai puternică.