Istorii ascunse in ansamblul rupestru - calator in timp

Cu o istorie străveche, care se adâncește dincolo de timpurile înregistrate scriptic, ansamblul de la Șinca Veche oferă straturi peste straturi de ”realități” prinse în piatră, ocrotite de credință și salvate de putere mai presus de om... Din datele ce le avem, și grație speculației științifice ne permitem să coborâm pe firul istoriei, către începuturi! O radiografie cronologică a ansablului rupestru, va începe în primul rând cu așezarea dacică din dealul Pleșu și ne poartă la cumpăna dintre cele două ere: pre-creștină și creștină.

 Cercetată deja arheologic, așezarea pare să cuprindă cele mai vechi urme de locuire a zonei (sec IV-III î.Hr.), oferind date despre o comunitate sedentară, cu ocupații meșteșugărești tradiționale, și cu o viață spirituală complexă. În Templul Ursitelor, dacii aveau un templu al lui Zalmoxis, unde se desfășurau ciclic ritualuri sacre.

Din perioada cuceririi romane (sec II-IV), ne parvin câteva date disparate despre un posibil castru roman, aflat chiar în vecinătatea așezării dacice. Ulterior retragerii romane din provincia Dacia, în zona Șinca Veche a rămas o populație romanizată, care conținea germenii proto-românismului.

În timpul invaziilor migratorilor, peștera de la Șinca Veche, și întreaga zonă oferea adăpost, și ocrotire populației ce se retrăgea din fostele centre urbane ale provinciei Dacia romană. Contextul acesta istoric, dublat de pătrunderea creștinismului pe teritoriul țării noastre, a favorizat transformarea fostului templu păgân, într-un locaș de cult creștin.

Existența a două bisericuțe în adâncul dealului Pleșu, confirmă o succesiune cronologică și o extindere planificată a întâiului locaș de cult. Cu dalta și ciocanul, sihaștrii au ”clădit” aici așezământ de închinăciune Domnului. Întrega structură a mănăstirii rupestre este una arhaică, fiind adesea comparată cu Peștera Sfântului Apostol Andrei de la Basarabi (jud. Constanța).

Evul mediu la Șinca Veche va fi purtat amprenta marilor voievozi români, precum Negru Vodă de la Câmpulung, întemeietorul legendar al Țării Românești, Vlad Țepeș sau Mihai Viteazul. Toți acești au jucat un rol aparte în istoria Țării Făgărașului, nefiind străini de locașul de cult al sihaștrilor din dealul Pleșu.

Prigoana unită (sfârșitul secolului al XVIII-lea) este poate perioada cea mai amplu documentată despre mănăstirea rupestră de la Șinca Veche, nu numai fiindcă ține de istoria mai recentă a Țării Făgărașului, ci mai ales datorită rezistenței ortodoxe ce s-a închegat în jurul comunității de creștini ortodocși de la Șinca Veche.

Secolul al XIX-lea a însemnat surparea prin eroziune a unor părți ale grotei, și de aici căderea în paragină a străvechiului locaș de cult.

Lung și anevoios drum prin istorie la avut umila grotă-mănăstire! Dar prin grija Domnului, s-a primenit încă o dată locul acesta spre Slava Sfintei Treimi și a Maicii Domnului!

Așadar, mulțumire aducem!