Istoria unei culturi in cioburi de ceramica - tipuri de ceramica specifice zonei Fagarasului

Meșteșugul și arta ceramică a Țării Făgărașului este descrisă din punct de vedere etnografic ca o combinație de culturi materiale realizate în centre maghiare, secuiești, săsești și românești. O expoziție mai amplă pentru toate acestea poate fi admirată la Muzeul "Valeriu Literat" din Făgăraș.Totuși, pentru cei interesați în tipurile de ceramică specifice civilizației dacice și proto-românești, precum și a continuității acestora în dezvoltarea poporului român, studiul arheologic se impune mult mai amănunțit și specific. Aceasta se datorează faptului că minoritățile precum maghiarii, sașii și secuii, s-au instalat după formarea popurului român, după secolul al VIII-lea.

Populația românească a Țării Făgărașului și a Transilvaniei în general avea la momentul pătrunderilor primilor maghiari o cultură materială stabilă, cu un număr de trăsături autentice și specifice. Toate grupele culturale au fost de fapt definite arheologic pe principiul ceramicii.

Chiar în inima Țării Făgărașului, în vecinătatea mănăstirii rupestre de la Șinca Veche, străvechiul sit dacic al unei așezări de olari, le-a oferit arheologilor un vast repozitar ceramic. Nu doar pentru uz casnic, ci şi pentru comerţ erau fabricate vasele de lut, în aşezarea de la Şinca Veche. O demonstrează gropile de lut, numărul mare al vaselor precum şi prezenţa banilor de provenienţă romană în sit.

Cele mai multe obiecte recuperate intact sau în fragmente sunt vase de utilitate imediată pentru o gospodărie tradițională: castroane, cești, vase mai mari pentru păstrarea alimentelor, farfurii etc.

Cu siguranță, ceramica specifică lumii dacice a crescut din mai vechile culturi ce s-au intersectat în sud-estul Transilvaniei încă din neolitic. Cultura Coțofeni a atins maturitatea în cultura Wietenberg specifică centrului și sud-estului Transilvaniei, marcată prin ceramică închisă la culoare (brun sau negru), decorul cu măturică, benzi hașurate, linii verticale incizate, triunghiuri și cerculețe.

Stilurile ceramicii dacice sunt cel în relief și cel al inciziei. Pentru reliefuri, strămoșii noștri foloseau butoni conici, cilindrici și rotunzi precum și brâie alveolare dispuse atât orizontal cât și vertical. Stilul incizat era executat cu pieptenul, cu o varieție a dispunerii liniilor.

Ceramica cenușie zgrunțuroasă precum și cea cărămizie a coexistat cu ceramica din pastă fină, roșie pe toată durata stăpânirii romane în Dacia. Vestigiile ceramice descoperite de arheologi şi identificate ca aparţinând diferitelor epoci istorice, au permis reconstituirea diverselor transformări marcante pentru cultura din spaţiul carpato-danubiano-pontic.