Istoria pierduta a dacilor la Sinca Veche, vreo sansa sa o redobandim

Cercetată arheologic, și supusă unor riguroase expertize științifice, așezarea dacică de la Șinca Veche, ne-a relevat numeroase vestigii materiale și răspunsuri istorice. Totuși, lipsa documentelor scrise, lasă o seamă de lacune în imaginea ce ne-am puteau-o face despre cine erau dacii de la Șinca Veche, și ce s-a întâmplat cu ei, cu adevărat, după cucerirea Daciei. Toate dovezile arheologice care au fost descoperite, atestă o perioadă de locuire, în dealul Pleșu, anterioară romanizării. Monedele descoperite în incinta localității datează din vremea lui Tiberis (14-37 d.Hr.), Titus (79-81 d.Hr.) sau Domitianus (81-96 d.Hr.). Nu se cunoaște cu certitudine soarta așezării și a locuitorilor săi după ce romanii au cucerit Dacia. Ceea ce știm despre dacii de la Șinca Veche este că:

-        erau meșteri olari și fierari pricepuți;

-        aveau legături comerciale cu lumea romană;

-        aveau un centru spiritual, un templu subpământean în grota din dealul Pleșu;

-        practicau medicina tradițională cu ajutorul ierburilor de leac;

-        erau în strânsă legătură cu alte comunități dace.

S-a presupus că dacii de la Șinca Veche ar fi fost strămutați, în zone mai ușor accesibile, pentru cuceritori să aibă un mai bun control asupra populației. O teorie mult mai puțin plauzibilă este aceea a exterminării autohtonilor daci, ceea ce ar fi întrerupt continuitatea de locuire în așezarea de la Șinca Veche.

Totuși, pe dealul Pleșu, chiar în vecinătatea așezării, există urme ale unui castru roman. Conform Proiectului desfășurat de Fundația Ortodox-Culturală ”Maica Sfântă – Bucuria Neașteptată” cercetări arheologice se vor întreprinde și la presupusul castru, iar atunci, unele spații goale din paginile istoriei se vor umple.

Marea întrebare ce se impune este de ce i-ar fi eliminat romanii pe dacii de la Șinca pentru ca apoi să-și construiască un castru în imediata vecinătate? Dilema aceasta este cu atât mai pregnantă cu cât se cunoaște din alte descoperiri arheologice, faptul că romanii construiau castre în vecinătatea așezărilor civile care ofereau o sursă de hrană, precum și posibilitatea amestecului de populație și deci romanizarea.

Multe aspecte ale vieții dacilor vor rămâne și în continuare inaccesibile istoriei și științei moderne. Totuși, absența unor dovezi materiale concrete, a dus la crearea unor istorii paralele, unele mai incredibile ca altele. Arheologii au în continuare ultimul cuvânt de spus, iar noi, oamenii de rând ne putem oricând identifica cu trecutul nostru, cu strămoșii, prin apartenența la acest popor și la subconștientul colectiv pe care îl împărțim cu toții.