De la taranul dac la militarul romanizat – scurta pagina de etnogeneza

Cercetările arheologice ale așezării dacice de la Șinca Veche au confirmat locuirea de-a lungul a mai multe secole în acest sit, a unei populații sedentare, care se ocupa preponderent cu meșteșugul olăritului. După cucerirea și colonizarea Daciei de către romani, nu există însă date privind soarta locuitorilor din dealul Pleșu.

Conform unor teorii, locuitorii daci de la Șinca Veche ar fi fost strămutați din așezare după cucerire pentru ca populația să fie mai ușor controlată și colonizată. Totuși o astfel de teorie nu ar explica prezența castrului roman chiar în vecinătatea așezării. În adâncul dealului Pleșu, dacii aveau ca locaș de cult Templul Ursitelor, ce a evoluat ulterior în mănăstirea rupestră în care ne închinăm și astăzi.

Având în vedere că în apropierea străvechii așezări se presupune și existența unui castru roman, este posibil ca și în acest colț al Țării Făgărașului populația autohtonă să fi fost supusă unei proces de romanizare, cu certă continuitate de locuire a zonei, care a făcut parte din mai ampla formare a poporului român.

Istoria militară a Daciei romane este greu de trasat, dat fiind faptul că în cadrul provinciei au fost deplasate numeroase trupe din alte zone ale imperiului, dar au și fost formate unități militare neregulate. Nu se cunosc toate mișcările trupelor, și nici ce unități staționau unde. Se cunoaște un mare număr de castre  fără unități cunoscute, precum și trupe fără o localizare precisă într-un castru.

Așezarea dacică de pe dealul Pleșu nu apare în documente sau inscripții, căci   prin dimensiuni era una modestă. Iar dacii nu foloseau decât foarte rar scrierea. Îmbinarea elementului autohton cu cel colonizat apare însă în puținele vestigii ce ne-au parvenit. Astfel, mulți bărbăți daci înrolați în trupele romane, regulate sau neregulate, au primit în urma serviciului militar cetățenie romană.

Dintre inscripțiile păstrate, se remarcă acelea care atestă prezența autohtonilor daci în legiunile romane de pe cuprinsul imperiului. Există dovezi ale unei ”vexillatio Dacorum Parthica”, detașată în zona dintre Tigru și Eufrat, precum și o unitate dacă în Britania. Dacii aceștia, odată deveniți veterani erau cetățeni romani, vorbitori de limbă latină și factori activi de romanizare.

La doar câteva generații, numele localnicilor daci erau deja romanizate. Este celebră inscripția funerară cu numele Daizus Comozoi, dac romanizat ai cărui nepoți poartă nume romane, Justus și Valens.

Inscripțiile acestea descoperite la Tropaeum Traiani nu sunt singulare, și denotă romanizarea rapidă, precum și transformările lingvistice ce au dus la formarea poporului român sub ocupația romană, dar și după retragerea administrației oficială din Dacia, în timpul împăratului Aurelian.

Sursa foto:

http://www.descopera.ro/eticheta/daci

http://www.geticagame.com/index.php?section=art&art=18