Cum se pregatesc romanii din Tara Fagarasului pentru Craciun

Țara Făgărașului ca multe alte colțuri de Românie este depozitarul unor frumoase obiceiuri de Crăciun, păstrate din bătrâni și aflate încă în actualitatea comunităților. Astfel pe lângă curățenia caselor și gospodăriilor, pregătirea preparatelor culinare tradiționale și mersul la biserică, oamenii satului făgărășan se preocupă și de diverse manifestări ritualice, pentru a întâmpina Nașterea Domnului. Formarea cetelor de feciori este o tradiție respectată în fiecare an în satele din zona Făgărașului. Ceata se compune din tineri cu stagiul militar satisfăcut. Steagul este elementul ritualic al cetei, căci este purtat peste tot unde grupul merge la colindat. Steagul constă dintr-un băț lung cu o cruce în vârf, împodobit cu panglici și flori artificiale și cu două basmale de 1-2 metri din cele cum se purtau doar la sărbători.

Membrii cetei îmbracă costum național când merg la colindat și la biserică, în toate cele trei zile de Crăciun. Jocul cetei se organizează nu doar de praznicul Nașterii Domnului, ci și de Anul Nou, de Bobotează și de Sf. Ion. Toți cei din sat cu numele de Vasile și Ion sunt vizitați de ceată pentru urări.

Viflaimul este alt obicei de Crăciun păstrat în satele Țării Făgărașului. Viflaimul este colindul copiilor, în seara de Ajun. Viflaimul este o biserică în miniatură, realizată în totalitate din lemn, și acoperită cu crengi de brad, hârtie și numeroase icoane. Doi copii poartă Viflaimul iar alți patru vin în urma lor cu steaua. Astfel se colindă ulițele satului și gospodăriile, vestindu-se Nașterea Domnului.

Obiceiul Viflaimului este păstrat și la Șinca Veche, unde prezența schitului Sf. Nectarie și a bisericilor rupestre este cu atât mai mult un imbold pentru realizarea colindului. Măicuțele dăruiesc copiilor ce vin la schit cu Viflaimul, mere, nuci, colaci și turtă dulce, precum și iconițe sfințite.

Irozii este un alt obicei popular (și piesă de teatru) cunoscut nu doar în Țara Făgărașului ci și în numeroase alte părți ale țării. Mica scenetă recrează venirea crailor de la răsărit călăuziți de stea, întâlnirea lor cu Irod și apoi aflarea lui Iisus în iesle. Irozii se joacă cel mai adesea în biserici, iar rolurile sunt interpretate de copii.

În unele sate ale Făgărașului, de colindat, se mai obișnuiește ca feciorii care sunt și cântăreți bisericești să poarte icoana de la biserică în seara de Ajun. Iar cântecele ce se cântă spre revărsat de zori în noaptea de Ajun se cheamă zorit sau ”cântecul zorilor”.

Numeroase și variate sunt obiceiurile Crăciunului, și tare aproape de inimă le simțim. Din păcate, orășenii, rupți de cele mai multe ori de tradițiile lumii sătești, tânjesc după astfel de tradiții și încearcă să compenseze cu mijloacele moderne, lipsa atmosferei de comuniune sătească specifică Crăciunului.