Colinde de suflet si semnificatia lor pentru romani

Crăciunul aduce cu el magia colindelor care răsună peste tot în jurul nostru, încă de la începutul lunii decembrie. Auzim colinde la radio, la televizor, pe Internet, în magazine, la biserică, în săli de concerte și chiar pe stradă. Copiii le învață și le cântă la grădiniță sau la școală, iar cei mari simt  mai puternic spiritul sărbătorilor de iarnă în răsunet de colinde. Totuși nici unele din aceste variante de colinde moderne nu egalează autenticitatea și frumusețea cântecelor din gură, cântate în cete, pe ulițe de sat, printre troiene de zăpadă. Românii au o sumedenie de tradiții premergătoare Crăciunului, cântecele noastre vorbind cu preponderență de călătoria magilor, sosirea Mariei și a lui Iosif la Betleem și mai ales de Nașterea Mântuitorului. Alte teme sunt primenirea casei, întâmpinarea oaspeților și bucuria sărbătorii în sine.

Cuvântul colind are o semnificație aparte și el, chiar dacă ne este prea puțin cunoscută astăzi: cântec de rugăciune și bucurie. Chiar de nu mai asociem rugăciunea colindului, totuși bucuria a rămas expresia fundamentală a minunatelor cântece de iarnă ale românilor.

Originea exactă a colindelor românești nu se cunoaște, deși se presupune că au crescut din cântecele ritualice asociate schimbării anotimpurilor și solstițiului de iarnă. Ulterior, prin pătrunderea creștinismului, spiritul românesc și-a manifestat creativitatea în direcția cea mai dragă sufletului, slăvirea Celui Preaînalt.

Colindele se cântă în multe ale locuri din lumea creștină, iar unele au pătruns odată cu mijloacele de comunicație modernă și la noi, totuși, niciuna dintre ele nu redă emoția Crăciunului pentru sufletul românesc mai bine decât cele cu refrene tradiționale, adânc întipărite în subconștientul colectiv. Este suficient să amintim câteva dintre aceste refrene pentru ca fiecaruia dintre noi să i se trezească ”sentimentul” Crăciunului:

–                    ”Leru-i ler, Doamne!”;

–                    ”Dom, dom să-nalțăm”;

–                    ”Ziurel de ziuă”;

–                    ”Florile-s dalbe”;

–                    ”Linu-i lin...” etc.

Țara Făgărașului ca multe alte zone din țară are și colinde cu iz local, specific, în afară de cele comun cântate și cunoscute în întreg spațiul românesc. Un frumos exemplu este colindul ”Veselește-te!”, din comuna Șercaia, cântat de cetele de feciori la biserică, în Ajunul Crăciunului.

Pe lângă slujbele obișnuite, în biserici și mănăstiri răsună colinde care primenesc cu și mai mare frumusețe viețile obștilor și credincioșilor pentru a întâmpina pe Domnul așa cum se cuvine. Și la schitul Sf Nectarie din apropierea bisericilor rupestre, la Șinca Veche, colindele cresc parcă din liniștea așezământului spre cer, într-o revărsare de mare frumusețe și pioșenie!