Vatra Monolitilor

Vatra monolitilor

Mergând agale pe poteca ce urcă lin pe lângă peșteră și pe sub poala pieptului de stâncă, ajungi într-un loc în care sunt aglomerate faţă către faţă, pietre mari cât bordeiul ţărănesc de altădată.

Gândul te duce la pietrele care cresc de la sine - trovanții. Acestea sunt niște forme de relief caracterizate prin acumulări de nisip și prin niște stratificări de gresii. Cresc din centru către periferie, printr-o rată de depunere, care poate atinge 4-5 cm în 1.200 de ani și în timp pot atinge dimensiuni de la câțiva centimetri până la câțiva metri.

Pietrele acestea de la Şinca Veche sunt inalte de câţiva metri și sunt formate din aglomerări de nisip sub formă de gresii. Au fețe perfect drepte, puse una lângă alta sau față în faţă, formând trei culoare paralele ca o vatră străbună și sfântă. Datorită faptului că se pretau la acoperișuri vegetale, se presupune că aici ar fi fost chiliile exterioare ale călugărilor.

Când veţi la Şinca Veche luaţi aminte la forma şi aşezarea lor, la faptul că au feţe perfect drepte, că sunt aşezate în unghiuri drepte şi după linii paralele, care permit susţinerea unor acoperişuri vegetale şi formarea unor încăperi locuibile și tainice. Privindu-le simți un fior al istoriei și al rugăciunii care s-a ridicat de aici, către un cer care pare, în locul acesta, să se sprijine pe coroana copacilor. 

Aşezată pe versantul opus celui în care s-au săpat Bisericile Rupestre, panta de la vatra monoliţilor, coboară lin către Sfânta Peşteră, formând un amfiteatru natural, loc ideal pentru a asculta slujbele făcute în Sfânta Grotă. Aici vocea se amplifică în mod miraculos, ca să se poată împărtăşi cu rugăciunea şi cei de aproape şi ceilalţi.

Alte articole

  • Izvorul tamaduitor

    Izvorul tamaduitor

    Orice așezare laică sau religioasă se face în preajma unei surse de apă. Aici la Șinca Veche, Dumnezeu a făcut să izvorască apa din stâncă și tot El a lăsat peștera la îndemâna strămoșilor noștri daci și a urmașilor lor, dintre care unii au fost călugări slujitori în locul acesta...

  • Sinca Veche, credinta in comuniune cu natura

    Sinca Veche, credinta in comuniune cu natura

    Cu bunăvoinţa bunului Dumnezeu, multe lucruri minunate s-au petrecut la Şinca Veche de-a lungul anilor. O panoramă extraordinară îl întâmpină pe călător când porneşte spre bisericile rupestre, vatra monoliţilor, sau situl dacic, şi un singur drum îi e călăuză. Un peisaj salbatic, dar ocrotitor, culmi cu iarbă verde şi crudă, munţi stâncoşi şi neguri în depărtări formează fundalul pe care se înalţă Schitul Sfântul Nectarie de la Şinca Veche.

  • Popas pentru suflet

    Popas pentru suflet

    Fie că trăieşte în jungla oraşului, fie că vieţuieşte în mai paşnica lume a satului, omul de pretutindeni simte nevoia să se raporteze constant la divinitate, la religie, la spirit. Chiar dacă poate nu recunoaşte chemarea sufletului drept ceea ce este, şi poate nu îşi formulează mari probleme existenţiale fiecare individ este angajat într-o formă de căutare mai simplă sau mai complexă. Ca parte din această mare căutare ce defineşte viaţa în cel mai larg sens al ei, mulţi oameni vin iarăşi şi iarăşi la Şinca Veche.

Galerie de imagini

Feedback