Vatra Monolitilor

Vatra monolitilor

Mergând agale pe poteca ce urcă lin pe lângă peșteră și pe sub poala pieptului de stâncă, ajungi într-un loc în care sunt aglomerate faţă către faţă, pietre mari cât bordeiul ţărănesc de altădată.

Gândul te duce la pietrele care cresc de la sine - trovanții. Acestea sunt niște forme de relief caracterizate prin acumulări de nisip și prin niște stratificări de gresii. Cresc din centru către periferie, printr-o rată de depunere, care poate atinge 4-5 cm în 1.200 de ani și în timp pot atinge dimensiuni de la câțiva centimetri până la câțiva metri.

Pietrele acestea de la Şinca Veche sunt inalte de câţiva metri și sunt formate din aglomerări de nisip sub formă de gresii. Au fețe perfect drepte, puse una lângă alta sau față în faţă, formând trei culoare paralele ca o vatră străbună și sfântă. Datorită faptului că se pretau la acoperișuri vegetale, se presupune că aici ar fi fost chiliile exterioare ale călugărilor.

Când veţi la Şinca Veche luaţi aminte la forma şi aşezarea lor, la faptul că au feţe perfect drepte, că sunt aşezate în unghiuri drepte şi după linii paralele, care permit susţinerea unor acoperişuri vegetale şi formarea unor încăperi locuibile și tainice. Privindu-le simți un fior al istoriei și al rugăciunii care s-a ridicat de aici, către un cer care pare, în locul acesta, să se sprijine pe coroana copacilor. 

Aşezată pe versantul opus celui în care s-au săpat Bisericile Rupestre, panta de la vatra monoliţilor, coboară lin către Sfânta Peşteră, formând un amfiteatru natural, loc ideal pentru a asculta slujbele făcute în Sfânta Grotă. Aici vocea se amplifică în mod miraculos, ca să se poată împărtăşi cu rugăciunea şi cei de aproape şi ceilalţi.

Alte articole

  • De ce mergem la Sinca Veche?

    De ce mergem la Sinca Veche?

    Bisericile rupestre, străvechea aşezare dacică de pe Dealul Pleşu, vatra monoliţilor, schitul Sfântului Nectarie sau cadrul natural îi atrage ca un magnet pe călători la Şinca Veche. Forţa şi valoarea aşezământului de la Şinca Veche stau însă în puterea credinţei şi profunzimea spiritualităţii acestor locuri sfinţite de secole de ortodoxie.  

  • Moara de Apa de la Ohaba - gustul painii autentice

    Moara de Apa de la Ohaba - gustul painii autentice

    Lângă Șinca Veche, la Ohaba, cea mai veche moara din Țara Făgărașului încă macină. Este o moară de apă care funcționează perfect în ciuda faptului că are mai mult de 130 de ani de activitate. Pietrele morii au fost aduse din Franța, în 1873 și nu au fost niciodată înlocuite. Pentru turiștii care se abat prin această zonă a Țării Făgărașului, cu destinația Șinca Veche și complexul mănăstirii rupestre, o oprire la Moara de Apă de la Ohaba, completează experiența rusticului, a vieții satului așa cum se mai păstrează, în crâmpeie, din vechime.

  • Sinca Veche, un coltisor de rai

    Sinca Veche, un coltisor de rai

    Pe drumul ce duce la Şinca Veche, o panoramă minunată se arată ochiului: dealuri verzi, păduri luminoase de fag, creasta stâncoasă a Făgăraşului, case pitoreşti, livezi roditoare... un colţ de rai! Cu adevărat se simte răsplătit turistul să treacă prin aceste locuri, să-şi clătească privirea şi să-şi liniştească mintea. Dar de ce ar fi dealul Pleşu atât de special încât să merite numele de „colţişor de rai”?

Galerie de imagini

Feedback